În România îi spunem simplu sirop. Pe unele produse britanice, precum cele de la Belvoir Farm, apare însă denumirea „cordial”. Nu vorbim despre două produse complet diferite, ci despre două tradiții culinare care au ajuns să prepare și să folosească în moduri diferite concentrate asemănătoare.

În acest articol clarificăm asemănările și diferențele dintre aceste două baze pentru băuturi și rețete gastronomice.

Cordialul și siropul sunt două tipuri de produse concentrate folosite pentru a adăuga gust și dulceață băuturilor și preparatelor culinare.

Cordialul este un concentrat dulce, obținut de regulă din fructe, flori sau plante și destinat diluării cu apă. Poate conține suc ori infuzie, zahăr și o componentă acidă, precum suc de lămâie sau acid citric, care echilibrează dulceața. În engleza, termenul „cordial” poate desemna și un lichior dulce, de aceea contextul este important.

Siropul, pe de altă parte, este un lichid concentrat obținut în mod tradițional prin fierberea fructelor sau plantelor cu apă și zahăr ori prin fierberea sucului extras din ele. Este folosit atât diluat, în băuturi, cât și ca ingredient pentru cafea, ceai, cocktailuri și deserturi.

Prin fierbere, apa scade, zahărul se dizolvă, iar siropul devine de regulă mai concentrat și mai vâscos. Diferența față de cordial ține însă mai ales de tradiția culinară și de utilizarea produsului: în România, siropul este legat și de cămară sau deserturi, în timp ce în Marea Britanie cordialul este cunoscut în primul rând ca bază pentru băuturi.

Deși atât cordialul, cât și siropul pot fi folosite pentru a adăuga dulceață și aromă, utilizările și caracteristicile lor diferă. Cordialurile sunt consumate în principal ca bază pentru băuturi, necesitând diluare, în timp ce siropurile sunt ingrediente versatile folosite pentru a adăuga dulceață și aromă concentrate direct alimentelor și băuturilor.

Profilul aromatic nu depinde doar de denumire. Atât siropurile, cât și cordialurile pot avea o singură aromă sau combinații de fructe, flori, plante și condimente. Pentru alegerea potrivită sunt mai utile ingredientele și recomandările de pe etichetă decât o regulă generală.

Ambele folosesc un conținut ridicat de zahăr dizolvat în apă, care ajută și la conservarea ingredientelor.

Atât siropul, cât și cordialul sunt adăugate în cocktailuri, limonade sau ceaiuri reci pentru gust si aroma.

Cordialul este conceput, de regulă, pentru diluare. Și unele siropuri se diluează, în timp ce altele sunt adăugate în cantități mici în băuturi sau preparate.

Arome naturale:

Ambele pot fi obținute din infuzii de fructe, ierburi sau flori (de exemplu, soc sau mentă, trandafiri, fructe de padure, etc)

Diferența se vede cel mai ușor în modul obișnuit de preparare și utilizare:

·         cordialul britanic pornește adesea de la suc presat sau de la o infuzie, este echilibrat cu zahăr și lămâie ori acid citric și este destinat diluării, în timp ce

·         siropul românesc tradițional este, de regulă, fiert și concentrat și poate fi folosit atât în băuturi, cât și în deserturi.

Cordialul are adesea un gust dulce-acrișor, potrivit pentru o băutură răcoritoare. Siropul fiert tinde să fie mai dulce și poate păstra gustul mai copt al fructului, însă rezultatul depinde de rețetă.

Siropul poate conține apă, zahăr și unul sau mai multe ingrediente aromatice, precum fructe, flori, plante ori condimente.

Cordialul poate conține suc sau infuzii din fructe, flori și plante, alături de zahăr și ingrediente acide, precum suc de lămâie sau acid citric.

Prin fierbere și concentrare, siropul tradițional devine adesea mai dens și mai vâscos.

Cordialul este de obicei mai fluid, pentru a se amesteca ușor cu apa. Poate fi limpede sau ușor tulbure, în funcție de ingrediente și filtrare.

Siropul poate avea o singură aromă sau un amestec de fructe, flori, plante și condimente.

Cordialul poate porni de la un ingredient principal sau de la un amestec. Caracterul său vine din echilibrul dintre dulceață, aciditate și aromă.

Siropul are întrebuințări multiple ca baza pentru băuturi răcoritoare dar și rețete de prăjituri  sau cocktailuri.

Cordialul este folosit în general pentru băuturi răcoritoare, cocktailuri și mocktailuri, dar poate apărea și în deserturi sau alte rețete.

În rețeta românească tradițională, fructele, florile sau plantele se fierb cu apă și zahăr ori se fierbe sucul extras din ele. Căldura dizolvă zahărul, reduce apa și ajută produsul să se păstreze, iar timpul de fierbere influențează densitatea și gustul final

La cordial, procesul se adaptează ingredientului: florile pot fi infuzate, fructele presate, iar unele rădăcini pot fi fierte. Baza obținută este apoi filtrată și combinată cu zahăr și, adesea, cu suc de lămâie sau acid citric. De exemplu, Belvoir lasă florile de soc la infuzat aproximativ 24 de ore, iar pentru Ginger Cordial fierbe ghimbirul timp de 24 de ore și îl infuzează în apă de izvor. Așadar, cordialul nu este definit de absența fierberii, ci de faptul că rețeta este construită ca bază pentru o băutură diluată.

Indiferent ce alegi, verifică lista de ingrediente și proporția de diluare de pe etichetă. Cordialurile clasice Belvoir Farm conțin zahăr, iar producătorul are separat și sortimente fără zahăr adăugat.

Un exemplu cunoscut de cordial britanic este gama Belvoir Farm, creată pentru diluare cu apă plată sau minerală și potrivită și pentru cocktailuri ori mocktailuri.

În funcție de sortiment, cordialurile Belvoir Farm pot include:

-         fructe presate, infuzii sau extracte din fructe și flori;

-         zahăr sau, în gama dedicată, rețete fără zahăr adăugat;

-         ingrediente acide care echilibrează gustul și recomandări clare de diluare.

Fie că pregătești băuturi într-un pub, într-o cafenea sau acasă, un cordial poate fi o bază practică pentru combinații simple: cu apă minerală și citrice, într-un mocktail sau alături de un distilat, într-un cocktail.